Pietonal Stefan cel Mare Iasi
Astazi, de Ziua Internationala pentru Eliminarea Violentei Impotriva Femeilor, Inner Wheel Iasi a continuat actiunile dedicate constientizarii unui fenomen care ramane, din pacate, profund prezent in societatea noastra. Dupa instalatia artistica si campania vizuala desfasurate in weekend la Palas Mall, am organizat astazi, impreuna cu studentii de la actorie coordonati de profesorul Ovidiu Ivan, un experiment social menit sa testeze reactiile iesenilor in fata violentei domestice. Trei cupluri de actori (impecabili!!) s-au amestecat in multime si au simulat scene de agresiune pe cel mai circulat pietonal din oras, reproducand momente cu care multe victime se confrunta zi de zi, in tacere si in frica.
Bilantul acestui experiment este unul trist. In aproape trei ore, aproximativ sase sute de trecatori au trecut prin fata acestor scene, iar dintre ei doar opt au ales sa intervina pentru a sprijini presupusa victima. Printre cei care au avut curajul de a actiona s-au numarat o fetita de sase–sapte ani, o mama cu un bebelus, un singur barbat – un student marocan aflat departe de tara lui, dar mai aproape de gestul firesc al implicarii decat multi altii –, o femeie care fusese ea insasi victima a violentei, doua femei de etnie roma si, in final, politia locala. Aceasta a fost intreaga reactie intr-un oras considerat unul dintre cele mai sigure din Romania.
Majoritatea trecatorilor au preferat sa grabeasca pasul, sa intoarca privirea sau sa isi vada de drum cu o nepasare tacuta; unii au ras, altii au privit deranjati, ca si cum scena le incomoda realitatea personala. Asa isi duc insa zilele victimele violentei domestice: in evitare, in ignorare, in tacerea unei comunitati care ar trebui sa le protejeze, dar care adesea le trece pe langa suferinta fara sa vada, fara sa auda, fara sa intervina.
Experimentul de astazi nu a fost despre actori, ci despre noi, ca societate. Despre reflexele noastre de a nu ne implica. Despre tendinta de a transforma drama altcuiva intr-un episod pe care il depasim fara sa-l lasam sa ne atinga. Despre normalitatea absurda in care sunt impinse victimele, obligate sa traiasca sub presiunea violentei si, adesea, in absenta solidaritatii celor din jur.
Indiferenta nu este neutra. Indiferenta poate rani, poate lasa cicatrici, poate ucide. Tocmai de aceea, Inner Wheel Iasi transmite astazi acest bilant ca pe un manifest: o chemare la responsabilitate, la implicare, la umanitate. Violenta domestica nu este un spectacol, nu este „treaba lor”, nu este un episod care sa fie trecut cu vederea. Este o realitate care ne priveste pe toti, iar tacerea noastra poate fi uneori cel mai dur alibi al agresorului. Astazi, mai mult ca oricand, este momentul sa invatam sa nu privim in alta parte.
Dupa incheierea acestui manifest, impreuna cu viceprimarul Iasului, Roxana Necula, cu o experienta de peste 23 de ani in asistenta sociala si in predare, anterior Sefa a Centrului de primire in regim de urgenta a victimelor violentei domestice si a victimelor traficului de persoane din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi si lector universitar asociat in cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, ne-am adunat in fata Primariei Municipiului Iasi, iluminata simbolic in oranj – culoarea asociata luptei impotriva violentei domestice –, unde am ascultat indemnul ei la implicare, constientizare si schimbare. Impreuna am eliberat baloane oranj in memoria victimelor violentei domestice care si-au pierdut viata in ultimul an in Romania.
Ne-am continuat seara la UMF, o institutie care a ales la randul ei sa ni se alature in demersul de constientizare, iluminand cladirea in aceeasi culoare simbolica, unde am eliberat din nou baloane, ca un gest de solidaritate, de speranta si de amintire pentru toate vietile frante de violenta.
Trist este ca, in timp ce orasul se aprinde in oranj, prea multi raman inca in intuneric fata de durerea din jur. Trist
